N' to paisi chi chiamunu d'
Orlannu,
c'è un munti cu na chiesa
picciridda,
dda 'intra c'è na Madonnuzza
cu na storia antica e
purtintusa.
Arrivò dda supra
chiusa 'n ta nu saccu,
purtatu da nu vecchiu
scunusciutu
ca lassò ddà, 'n manu
e frati Raffa
ca taliaru cu granni
meravigghia.
E siccomu a ddi tempi Nasu
era lu centru du puteri,
i Nasitani, a Madonnuzza, sa
purtaru via,
senza sentiri a protusta di
li genti.
Ma lampi, trona e puru
un tirrimotu
ficiuru capiri a tutti
ca so vera casa era ddà,
supra ddu munti chi
varda lu mari e lu paisi.
Idda è vinirati da tutti li
so figghi
chi chianunu a ddu munti cu
na spiranza 'n cori
priannu la Vergini, Madri du
nostru Signuri,
di farici 'na 'razia, 'na 'razia
pi favuri.