Ma
quantu sugnu bedda!
Ma
vardatimi, chi vi nni pari?
Sugnu
la Terra da l' Eternu Padri amata
e
da tutti "Trinacria" fui chiamata.
Sugnu la Terra da li milli ciuri,
u postu giustu pi' fari all' amuri.
I me jardini sunnu ricchi d'aranci e di limuna
e u suli mi codìa sempri, pi furtuna.
Stu mari azzurru chi hai d' attornu,
m' accarizza leggiu leggiu, ogni jornu.
A
cu è luntanu 'i me ci scura u cori
e,
jornu dopo jornu, n' anticchitta, mori.
Iò
sugnu 'na Terra ca non si po' scurdari
e
cu eni emigranti spera prestu, ccà, di turnari.
EMMEPI